Ninge... De cateva zile incoace natura ne tortureaza cu Picatura chinezeasca... in varianta inghetata. Unii oameni poate se mai bucura de ultimii fulgi (cu toate ca eu nu cred ca sunt ultimii) insa eu... eu m'am saturat de zapada, de frig, de haine groase, de obligatia de a sta in casa pt. ca afara e viscol si risti sa racesti. Apoi stai cu batista la nas toata iarna si nu te poti bucura de nimic pt. ca tu esti prea racit ca sa te distrezi. Asa ca te uiti cu indarjire pe fereastra, la ninsoarea care se incapataneaza sa cada incontinuu parca numai sa iti strice dispozitia, iei o patura, iti faci o ciocolata fierbinte si te asezi in fata calculatorului; traiesti virtual... Asta cred ca facem de cativa ani incoace. Totul se intampla 'pe mess'. Oare nu mai suntem capabili sa vorbim fata in fata? Sa ne privim in ochi fara sa lasam privirea in jos? Nu... cel putin o mare parte din noi. Dar m'am departat de la subiect.
Stai in fata calculatorului si iti amintesti de vara trecuta, cand era cald si bine si tu mergeai in parc si stateai in iarba inspirand mirosul fericirii. Dar te gandesti ca totusi, in iarna asta, pe viscol, ai intalnit o persoana cu totul si cu totul speciala. Nu te asteptai. Simteai ca sunteti atat de asemanatori incat puteati la fel de bine sa fiti acelasi suflet si trup. Si te mai gandesti ca atat de mult va doreati sa ninga si dorinta vi s'a implinit si speri ca si acum cand amandoi va doriti sa fie cald... sa se indeplineasca la fel de repede. Stand asa si reflectand... ajungi sa ii multumesti zapezii si sa te gandesti ca poate daca nu ningea intalnirea voastra isi pierdea din farmec. Asa ca te ridici si te uiti pe fereastra, iar inima te indeamna sa deschizi geamul, sa iei zapada pe varful degetelor si sa o topesti cu un sarut. Da, chiar cred in iarna, in infinitul alb al Craciunului si sper sa revina, sa ne intalnim si anul viitor, sa ne gaseasca pe amandoi tot in foisorul nostru... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu