Fiori de primavara

Ea statea la fereastra privind prin fragila sticla care o mai despartea de el. Cerul isi coborase culoarea in ochii ei scanteietori. Se imbinau. Era prima zi de primavara iar ei urmau sa se intalneasca peste jumatate de ora. Neastamparul se observa in toata fiinta ei incordata de asteptare. Degetele subtiri, rasfirate prin par se jucau cu o suvita castanie de lumina; isi musca buzele sangerii, framantate de asteptarea primului sarut. Imbracase o bluza vaporoasa; voalul ii cadea peste umerii albi, ridicati ca pentru un raspuns nestiutor. Isi framanta mintea cu fel de fel de ganduri… Oare o sa ma placa? Cum sa ma port cand sunt alaturi de el? O linie abia pronuntata se strecura pe fruntea ei senina. Ce prostuta sunt! Normal ca o sa ma placa daca mi’a spus sa ne intalnim. Langa el trebuie sa fiu eu, naturala. Isi duse mana la pandantivul pe care i’l daruise de 1 martie si si’l impleti printre degete, iar in timpul acesta se intoarse sa vada cat e ceasul.
Era imposibil! Deabia trecusera cinci minute. “Timpul e impotriva mea!” isi zise. “Abia daca mai pot astepta.” Masura camera cu pasi marunti. Piciorul ei delicat parca nici nu atingea covorul. Simtea ca poate sa zboare, dar totodata o chinuia trecerea lenta a timpului. Batu cu nerv din picior, mai arunca o privire plina de amaraciune si suparare spre ceas si porni spre usa de la camera. Apasa clanta, cobori in graba scarile si iesi din casa.
Soarele o invalui cu caldura si lumina; o boare rece ii infiora parul. Fetei ii flutura un zambet pe fata. “Ce zi perfecta!”
Se uita in jur si atunci, la coltul strazii, il vazu pe el. Statea ca un semn de intrebare uitandu’se nedumerit la silueta ei perfecta. Nu ii venea sa creada ca este chiar ea. Isi pregatise dinainte un fel de discurs de inceput, dar cand ea se apropie i se taie respiratia. Parca era trimisa de primavara inzestrata cu frumusete si prospetime. Era chiar primavara insasi.
Atunci amandoi si’au dat seama ca locul lor este unul langa celalalt si nu altundeva. Si’au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt. Este fascinant cum atata siguranta poate veni doar intr’o clipa si intr’o privire in ochii celuilalt… pana in adancul sufletului.