Fiori de primavara

Ea statea la fereastra privind prin fragila sticla care o mai despartea de el. Cerul isi coborase culoarea in ochii ei scanteietori. Se imbinau. Era prima zi de primavara iar ei urmau sa se intalneasca peste jumatate de ora. Neastamparul se observa in toata fiinta ei incordata de asteptare. Degetele subtiri, rasfirate prin par se jucau cu o suvita castanie de lumina; isi musca buzele sangerii, framantate de asteptarea primului sarut. Imbracase o bluza vaporoasa; voalul ii cadea peste umerii albi, ridicati ca pentru un raspuns nestiutor. Isi framanta mintea cu fel de fel de ganduri… Oare o sa ma placa? Cum sa ma port cand sunt alaturi de el? O linie abia pronuntata se strecura pe fruntea ei senina. Ce prostuta sunt! Normal ca o sa ma placa daca mi’a spus sa ne intalnim. Langa el trebuie sa fiu eu, naturala. Isi duse mana la pandantivul pe care i’l daruise de 1 martie si si’l impleti printre degete, iar in timpul acesta se intoarse sa vada cat e ceasul.
Era imposibil! Deabia trecusera cinci minute. “Timpul e impotriva mea!” isi zise. “Abia daca mai pot astepta.” Masura camera cu pasi marunti. Piciorul ei delicat parca nici nu atingea covorul. Simtea ca poate sa zboare, dar totodata o chinuia trecerea lenta a timpului. Batu cu nerv din picior, mai arunca o privire plina de amaraciune si suparare spre ceas si porni spre usa de la camera. Apasa clanta, cobori in graba scarile si iesi din casa.
Soarele o invalui cu caldura si lumina; o boare rece ii infiora parul. Fetei ii flutura un zambet pe fata. “Ce zi perfecta!”
Se uita in jur si atunci, la coltul strazii, il vazu pe el. Statea ca un semn de intrebare uitandu’se nedumerit la silueta ei perfecta. Nu ii venea sa creada ca este chiar ea. Isi pregatise dinainte un fel de discurs de inceput, dar cand ea se apropie i se taie respiratia. Parca era trimisa de primavara inzestrata cu frumusete si prospetime. Era chiar primavara insasi.
Atunci amandoi si’au dat seama ca locul lor este unul langa celalalt si nu altundeva. Si’au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt. Este fascinant cum atata siguranta poate veni doar intr’o clipa si intr’o privire in ochii celuilalt… pana in adancul sufletului.

Gustul Craciunului :x

Bon Jovi -What do you got

Everybody wants something, just a little more
We're making a living, and what we're living for
A rich man or a poor man, a pawn or a king
You can live on the street, you can rule the whole world
But it don't mean one damn thing

What do you got, if you aint got love?
Whatever you got, it just aint enough
You walk in the road, but you're going nowhere
You're tryin' to find your way home, but there's no one there
Who do you hold, in the dark of night?
You wanna give up, but it's worth the fight
You have all the things, that you've been dreaming of

If you ain't got someone, you're afraid to lose
Everybody needs just one, someone... to tell them the truth
Maybe I'm a dreamer, but I still believe
I believe in hope, I believe the change can get us up off our knees

What do you got, if you aint got love?
Whatever you got, it just aint enough
You walk in the road, but you're going nowhere
You're tryin' to find your way home, but there's no one there
Who do you hold, in the dark of night?
You wanna give up, but it's worth the fight
You have all the things, that you've been dreaming of

If you ain't got love, it's all just keeping score
If you ain't got love, what the hell we doing it for

I don't wanna have to talk about it,
How many songs you gotta sing about it?
How long you gonna live without it?
Why does someone somewhere have to doubt it?
Someday we'll figure it out


What do you got, if you aint got love?
Whatever you got, it just aint enough
You walk in the road, but you're going nowhere
You're tryin' to find your way home, but there's no one there
Who do you hold, in the dark of night?
You wanna give up, but it's worth the fight
You have all the things, that you've been dreaming of

If you ain't got love, it's all just keeping score
If you ain't got love, what the hell we doing it for
Woahhh, I ain't got, if you ain't got love
Woahhh, What do you got if you ain't got love?
Woahhh, What do you got if you ain't got love?

Decadere

Stau la birou si in fata mea se afla o foaie imensa, alba, care se mareste din ce in ce si vrea sa ma inghita. Ma uit in jur, totul e alb-negru, totul, doar eu sunt singura pata de culoare. Ma uit pe geam, un peisaj monocromatic dintr-un film mut se intinde inaintea mea. De ce masinile nu fac zgomotul specific? De ce tacerea grea imi apasa urechile? Refuz sa mai aud mizeriile pe care gurile murdare ale oamenilor le tipa ostentativ in urechea mea. Refuz sa ma alatur multimii care se ineaca in mediocritate. Oamenii par facuti la indigo; acelasi suflet incapabil de innobilare, aceeasi gandire inglodata de indoctrinari, aceleasi buze inmuiate in siropul ieftin al barfei. Nimic nu le scapa. Inghit orice informatie ca un caine flamand. Se agata cu mainile uscate de hainele tale si te trag in jos, inspre ei cu un ranjet multumit pe fata.

Vreau altceva. Vreau o lume in care toti au o sansa, vreau o lume in care nu buzunarul si obrazul gros sunt prioritati in viata. Vreau sa nu mai fiu abordata pe strada de incompetenti imbracati in singura pereche de pantaloni de trening pe care o au. Se uita la tine cu un zambet prostesc de gigolo, cu ochii spalaciti si holbati din cauza greutatii intunericului ce le apasa creierul si spune "Buna papusa!" Apoi vezi cum gura oribila i se largeste de satisfactie. Ce o fi crezand? Ajung si eu sa spun ca o persoana apropiata "Tare as vrea sa le sparg capul sa vad ce au in el."

Vad copii desculti, murind de frig prin ganguri intunecate, vad marionete imbracate in imitatii de haine de firma cum isi intind grasimea pe banchete scumpe de limuzina. Mi se face scarba de lumea asta. Unde s-a dus demnitatea, educatia, cultura? De ce oamenii au involuat intr-un asa hal incat sa nu mai aiba respect de sine? ...

Simt cum incet, incet ma retrag in propriul meu corp si ma gasesc stand in fata aceleiasi ferestre cu acelasi peisaj monocromatic in fata ochilor... si observ ceva nou. Alte pete de culoare, putine... foarte putine, se zbat si incearca sa se desprinda din multimea alb-negru. Unii cad inapoi, iar altii reusesc.

Vreau sa ma alatur acestora din urma...

Fragment

"Am coborat pe jos, pe dig. Era vant. Nadajduiam sa-l intalnesc. Cateva siluete in fata mea isi trimiteau pana la mine umbrele lor lungi. Mi-am iutit pasii si am incercat sa le intrec. Mi-l inchipuiam pe Petre Barbu in capul digului, in picioare, cu fata spre mare, cu parul valvoi, cu mainile atarnande, cu flanela groasa, de pescar, in spate, si am inceput sa alerg intr-acolo. Nu era. vantul mi s-a parut deodata ca fluiera a jale. Marea, in fata mea, era vasta si pustie. Am coborat o stanca si am ramas in picioare, dreapta in fata ei. Cerul era negru. Marea venea spre mine, repezita, se izbea puternic de coasta stancoasa, facea spume albe, se intorcea gemand, darz, se izbea din nou. In dreapta mea, intre cer si mare, se iveau puncte luminoase, ca niste licurici. Probabil sanatoriul de vara, sau poate Doua Mai... Nu fusesem pana la Doua Mai niciodata. Mi-l inchipuiam ca pe cel mai mic si mai linistit dintre sate. Acolo mi-ar placea sa traiesc cu el, toata viata, numai noi doi, sa ne facem cu mainile noastre o gospodarie, asa cum o facuse Robinson pe a lui, sa ne scaldam in mare, sa lenevim la soare, sa citim. Petre sa picteze, eu sa-i pozez... Un val s-a izbit atat de puternic de bolovanul de sub mine, ca m-a trezit din vis. Marea urla razvratita, se legana. In stanga mea parca se amuza cineva sa sufle intr-un foc mocnit, asa se aprindea si se stingea, ca un taciune, farul de la Tuzla. M-am intors pe dig, cu pasi rari. Sprijiniti de drugul de fier al pontonului, stateau, privind spre mare, o femeie si un barbat, el cu bratul dupa gatul ei; pe o banca, pe dig, statea, cu fata spre valuri, alta pereche. ea, cu capul cuibarit pe pieptul lui."

***Cella Serghi - Panza de paianjen

Geniala carte. A 3a oara cand o citesc si fragmentul asta ma impresioneaza de fiecare data. Felul cum este oglindita dezamagirea ei in peisajul din jur e sublim.

S-a intors!

S-a intors! Chiar s-a intors!! Dar nu stiu pentru cat timp.Soarele imi intra pe fereastra si pare ca mai sunt cateva luni si vine vacanta de vara! Vad cum teiul din fata geamului isi dezmorteste crengile si se alinta in lumina. Dar imi dau seama ca nu este fericit in totalitate. Schelete de frunze ii atarna de brate, parca ar fi copii lui morti si ca o mama nu vrea sa le dea drumul, sa priveasca inainte. Ar fi vrut sa se joace in lumina calda a soarelui, dar nu mai pot pentru ca s-au dus. E cruda aceasta farama de vara, care s-a intors la noi. Acum doua luni ne-a abandonat, ne-a lasat in intuneric si in frig si acum s-a intors sa isi rada de noi. De ce?

Si totusi, eu ma bucur de aceasta farama de vara, pentru ca imi era dor sa ma imbrac in fusta sau in rochie. Ma bucur, chiar daca natura in jurul meu e trista, ma bucur pentru ca asa e omul, egoist, ii pasa numai de el. Ah soare, vreau sa te iau de pe cer, sa te ascund in buzunarul blugilor si sa te pastrez numai pentru mine si pentru el. Sa traim toti trei intr-o nesfarsita vara pe nisipul cald, iar noaptea, sa stai si sa luminezi stelele din buzunarul meu. Iar noi doi sa ne iubim pe plaja, nimanui sa nu ii pese de noi, sa nu le pese ca le'am luat soarele, sa nu le pese ca undeva, doua persoane traiesc o poveste de dragoste.

Ah cat as vrea! De ce nu vine vara mai repede? Sa fugim la mare, sa ne balacim ca doi copii in apa, iar apoi sa stam sa ne prajim la soare, sa ne miroasa pielea a ars, sa dormim in cort amandoi, sa alergam pe plaja, sa ne ingropam in nisip, sa fug de tine iar apoi cand ma prinzi sa ma saruti cum numai tu stii sa o faci... Hai, hai sa fugim la mare! Imi e asa de dor de infinitul albastru!

Ah vara cat imi lipsesti! Nu vreau sa vina iarna, acum ca tu te-ai intors.

Favourite.

You're a song

Written by the hands of God

Don't get me wrong

'Cause this might sound

To you a bit odd

But you own the place

Where all my thoughts

Go hiding

And right under your clothes

Is where I find them

Underneath your clothes

There's an endless story

There's the man I chose

There's my territory

And all the things I deserve

For being such

A good girl honey

'Cause of you I forgot the

Smart ways to lie

Because of you I'm running out of

Reasons to cry

When the friends are gone

When the party's over

We'll still belong

To each other

Underneath your clothes

There's an endless story

There's the man I chose

There's my territory

And all the things I deserve

For being such

A good girl honey

Underneath your clothes

There's an endless story

There's the man I chose

There's my territory

And all the things I deserve

For being such a... ahhh

I love you more than all

That's on the planet

Movin' talkin' walkin' breathin'

You know it's true

Oh baby it's so funny

You almost don't believe it

As every voice is hanging from the silence

Lamps are hanging from the ceiling

Like a lady tied to her manners

I'm tied up to this feeling

Underneath your clothes

There's an endless story

There's the man I chose

There's my territory

And all the things

I deserve

For being such

A good girl honey

Underneath your clothes

Wah-oh oh oh oh

There's the man I chose

There's my territory

And all the things I deserve

For being such

A good girl

For being such

A good girl

***Shakira - Underneath your clothes <3

Revenire.

Nu am mai scris nimic de mult.. Ma doare faptul ca in ultimul timp am devenit superficiala.. Viata imi e plina de fericire, iar eu traiesc clipele fara sa ma mai gandesc la ele apoi.. Simt ca trec pe langa ele si nu am profitat destul. Imi e dor sa miros paginile vechi ale unui roman bun. Imi e dor sa fie vara, sa stau in ploaie. Mi se inlacrimeaza ochii cand ma gandesc la toate lucrurile minunate pe care leam primit si totusi nu mi'am dat seama de ele. Nu sunt paseista, imi imaginez un viitor stralucit plin de fericire, dar uneori trecutul ma copleseste.

Am nevoie de o carte, in filele careia sa ma afund ca intr-o apa, sa o devorez in cateva zile. Sunt prea putine carti... Simt ca pagina asta o sa fie ca o cursa rapida prin capul meu. Vreau sa scriu despre atatea si nu stiu despre ce sa scriu. Uneori ideile nu se leaga, nu au continuitate, sunt franturi din toate sentimentele care se ingramadesc sa iasa afara. Ma simt ca un copil... Mai vreau sa fiu copil.. Sa nu am notiunea timpului, sa nu imi fac griji pentru nimic, sa nu fi intrat in mizeria lumii de azi.

Ma opresc sa mai scriu. Mai intai trebuie sa imi pun ideile in ordine, asa doar ma zapacesc. Si totusi nu pun punct acestei pagini. Pentru ca daca voi pune, cine stie cand voi mai scrie. Asa, totul are continuitate.

File pierdute...

"O noapte ploioasa... Printre jaluzelele aproape inchise se vad picaturi de ploaie in care bate lumina unui felinar. Ma uit la ele, asa cum stau intinsa in pat, gata sa adorm. Par un oras la orizont, stele aprinse de dorinte tainice ale oamenilor. Te uiti la stele si iti pui dorinta care iti arde de atata timp sufletul sperand ca se va indeplini. Un cantec de cand eram mica imi rasuna si acum in minte. Il gasisem intr'o proza de duzina si de atunci, de fiecare data cand vad prima stea pe cer, buzele mi se deschid, iar soapta curje ca o vraja veche. "Stea, steluta mea, prima stea de te'oi vedea, As vrea sa mi se'mplineasca ruga ea cea ingereasca."
Asa ai aparut si tu... ca o dorinta cu foc mistuitor, ca o floare ce infloreste in mijlocul iernii. Dar nu vreau sa vorbesc despre tine pentru ca ti'am acordat prea multa atentie. Nu vreau sa ma mai simt legata in vreun fel de tine. Esti ca un blestem dulce, ca o otrava binefacatoare ce creeaza dependenta.
Iti aduci aminte cand ti'am spus, dupa mult zbucium ca imi placi? Mi'ai ras in fata, dar nu cu rautate. Mi'ai spus sa ramanem prieteni. Eu ma uitam in gol, incercam sa iti inteleg cuvintele: erau o limba straina pentru mine. Un hau urias se casca in fata mea, vroia sa ma inghita, totul se invartea in jur. M'am trezit sprijinindu'ma de umarul tau; totul capata contur. Ti'am zambit, un zambet palid, ca de bolnav si am plecat. M'ai lasat sa plec... De ce? De ce m'ai lasat sa plec?"
Citesc si acum randurile astea si nu imi vine sa cred ce mult am suferit.. si pentru ce? Degeaba! Da. Tu nici acum nu stii si nici nu vreau. Am trecut peste... a fost o prostie... Te'am lasat in trecut, undeva, te'am pierdut si nu vreau sa te regasesc. Imi e mult mai bine fara tine. Poate candva ne vom intalni pe strada si tu o sa imi zambesti la fel de strengar cum ai facut'o de atatea ori si o sa ma intrebi ce mai fac. Probabil ca o sa iti arunc o privire piezisa, o sa il iau de mana si o sa plecam amandoi lasandu'te in urma.. asa cum am facut'o si acum.

Putin cam emo, stiu. :)) Am dat peste caiet si m'am gandit sa scriu ceva despre asta.

Ice Age 4.

Se face din ce in ce mai friiiig. In curand o sa se mute Polul Nord la noi. xD Si o sa avem Ice Age 4. Si o sa avem dinozauri si mamuti :x Aberez. :d Bine acum pe bune... chiar e frig. Dimineata m'am imboscat cum nu m'am imboscat in viata mea. -30 de garde frate : Mult. O sa vezi oameni in cuburi de gheata asteptand autobuzul in statie. Bine ca dupa'amiaza e mai bine.

Da' totusi. :-s Brrrrr. Da... ma rog nu am chef sa ma lungesc acum. E frig frate! Atat pt. azi. :))

You.

You are the first thing I think about when I wake up in the morning and the last thing I think about when I fall asleep.

Just thinking about you puts the biggest smile on my face and my heart beats faster and faster.

Every love song I listen to, I think of you.

When we are together, I never want the moment to end, I want it to last forever and ever.

Whenever I am with you or look at you, nothing else in the world matters. I am blind to everything but you!

I am on cloud nine just the way you smell.

Just by hearing your voice, I get butterflies and can't help but smile.

I miss you even before you leave.

I would do anything in the world for you since you are my world and my everything. =)

P.s. Te iubesc!

De ce?

"Nu vreau sa te pierd!" Fiecare am spus cuvintele astea la un moment dat. Mai dureroase sunt cand pierzi pe cineva definitiv, nu il mai poti readuce la viata.

De ce trebuie ca cei dragi sa moara?

De ce suferinta e mai puternica decat bucuria?

De ce Dumnezeul la care ne rugam ne ia ce ne e mai drag?

De ce trebuie sa ne vada suferind? Ii place?

De ce viata e cruda?

De ce?

Nu vreau sa ma gandesc ca si eu voi pierde pe cineva drag. Imi e imposibil sa imi imaginez viata fara parinti, fara prieteni, fara el. Cum o sa ma simt? Oare o sa mai simt ceva? O sa fiu doar un abis care absoarbe sentimente pt. a se hrani, dar va fi flamand tot timpul? Nu vreau asta. Nu vreau nimic din ce ar putea sa ii faca sa sufere si prin asta sa sufar si eu.

Glob de cristal.

Am iesit azi dimineata din casa si m'am alaturat oamenilor matinali sa astept autobuzul. Stateam si ma gandeam aiurea, la tot felul de chestii care ar putea sa preocupe mintea mea incetosata, de dimineata. Deodata m'am trezit stand intr'unul din globurile de sticla cu fulgi inauntru. Totul in jurul meu era aglomerat, stiam ca e doar o impresie data de zapada ce acoperise orasul peste noapte. Nu lipseau nici fulgii, o perdea rece cadea de sus fara oprire. Ma asteptam ca cineva sa agite globul, iar ninsoarea sa cada si mai violent. Imi imaginam oamenii din jurul meu ca si figurinele din interiorul globului de sticla, unii cu fete vesele, altii morocanosi de faptul ca trebuie sa se trezeasca devreme, altii zgribuliti, furiosi pe frigul de afara. Imi imaginam... Dar reveria mi'a fost intrerupta de o prietena care s'a alaturat grupului de figurine din statie.

Am vorbit... dar nu cine stie ce. Eram foarte intrigata de faptul ca un batran de langa mine se intorcea si ma privea insistent in fata. Intr'un final s'a hotarat sa ma intrebe ce maxi-taxi trece pe acolo. Nu am reusit sa ii raspund pentru ca autobuzul sosise deja si era supra-aglomerat. Am tras'o pe prietena mea de maneca, dar a ramas in spatele meu, blocata de multimea care se chinuia sa ocupe un loc in autobuzul supraponderal. :)) Am reusit sa urc, cu toate ca abia ma tineam pe picioare, impinsa incolo si incoace de pasageri. O fata de langa mine respira foarte greu si am auzit'o spunandu'i unei alte colege "Eu sunt un pic claustrofobica, simt ca o sa mor din secunda in secunda." M'am gandit la faptul ca si eu am senzatia asta uneori, in spatii foarte inguste. Nu era un astfel de moment... SI mi'am amintit ca sunt arahnofobica. Si mi'am spus ca data viitoare cand o sa mai vad un paianjen nu ma mai sperii. (nu o sa ma tin de cuvant, stiu asta :D) De parca intereseaza pe cineva.

Intr'un final am coborat din autobuz si m'am pregatit pentru o noua dimineata de stres, visand la dupa-amiaza ce o voi petrece tot in globul de sticla, pe care cineva a uitat sa il agite, iar acum fulgii nu mai curg.

Infinit alb.

Ninge... De cateva zile incoace natura ne tortureaza cu Picatura chinezeasca... in varianta inghetata. Unii oameni poate se mai bucura de ultimii fulgi (cu toate ca eu nu cred ca sunt ultimii) insa eu... eu m'am saturat de zapada, de frig, de haine groase, de obligatia de a sta in casa pt. ca afara e viscol si risti sa racesti. Apoi stai cu batista la nas toata iarna si nu te poti bucura de nimic pt. ca tu esti prea racit ca sa te distrezi. Asa ca te uiti cu indarjire pe fereastra, la ninsoarea care se incapataneaza sa cada incontinuu parca numai sa iti strice dispozitia, iei o patura, iti faci o ciocolata fierbinte si te asezi in fata calculatorului; traiesti virtual... Asta cred ca facem de cativa ani incoace. Totul se intampla 'pe mess'. Oare nu mai suntem capabili sa vorbim fata in fata? Sa ne privim in ochi fara sa lasam privirea in jos? Nu... cel putin o mare parte din noi. Dar m'am departat de la subiect.

Stai in fata calculatorului si iti amintesti de vara trecuta, cand era cald si bine si tu mergeai in parc si stateai in iarba inspirand mirosul fericirii. Dar te gandesti ca totusi, in iarna asta, pe viscol, ai intalnit o persoana cu totul si cu totul speciala. Nu te asteptai. Simteai ca sunteti atat de asemanatori incat puteati la fel de bine sa fiti acelasi suflet si trup. Si te mai gandesti ca atat de mult va doreati sa ninga si dorinta vi s'a implinit si speri ca si acum cand amandoi va doriti sa fie cald... sa se indeplineasca la fel de repede. Stand asa si reflectand... ajungi sa ii multumesti zapezii si sa te gandesti ca poate daca nu ningea intalnirea voastra isi pierdea din farmec. Asa ca te ridici si te uiti pe fereastra, iar inima te indeamna sa deschizi geamul, sa iei zapada pe varful degetelor si sa o topesti cu un sarut. Da, chiar cred in iarna, in infinitul alb al Craciunului si sper sa revina, sa ne intalnim si anul viitor, sa ne gaseasca pe amandoi tot in foisorul nostru... :)