S-a intors!

S-a intors! Chiar s-a intors!! Dar nu stiu pentru cat timp.Soarele imi intra pe fereastra si pare ca mai sunt cateva luni si vine vacanta de vara! Vad cum teiul din fata geamului isi dezmorteste crengile si se alinta in lumina. Dar imi dau seama ca nu este fericit in totalitate. Schelete de frunze ii atarna de brate, parca ar fi copii lui morti si ca o mama nu vrea sa le dea drumul, sa priveasca inainte. Ar fi vrut sa se joace in lumina calda a soarelui, dar nu mai pot pentru ca s-au dus. E cruda aceasta farama de vara, care s-a intors la noi. Acum doua luni ne-a abandonat, ne-a lasat in intuneric si in frig si acum s-a intors sa isi rada de noi. De ce?

Si totusi, eu ma bucur de aceasta farama de vara, pentru ca imi era dor sa ma imbrac in fusta sau in rochie. Ma bucur, chiar daca natura in jurul meu e trista, ma bucur pentru ca asa e omul, egoist, ii pasa numai de el. Ah soare, vreau sa te iau de pe cer, sa te ascund in buzunarul blugilor si sa te pastrez numai pentru mine si pentru el. Sa traim toti trei intr-o nesfarsita vara pe nisipul cald, iar noaptea, sa stai si sa luminezi stelele din buzunarul meu. Iar noi doi sa ne iubim pe plaja, nimanui sa nu ii pese de noi, sa nu le pese ca le'am luat soarele, sa nu le pese ca undeva, doua persoane traiesc o poveste de dragoste.

Ah cat as vrea! De ce nu vine vara mai repede? Sa fugim la mare, sa ne balacim ca doi copii in apa, iar apoi sa stam sa ne prajim la soare, sa ne miroasa pielea a ars, sa dormim in cort amandoi, sa alergam pe plaja, sa ne ingropam in nisip, sa fug de tine iar apoi cand ma prinzi sa ma saruti cum numai tu stii sa o faci... Hai, hai sa fugim la mare! Imi e asa de dor de infinitul albastru!

Ah vara cat imi lipsesti! Nu vreau sa vina iarna, acum ca tu te-ai intors.